Studii

După terminare școlii primare, se înscrie la  Școala Normală Vasile Lupu din Iași, pe care o termina in 1897 și tot în acel an este numit învățător la Orfelinatul Agricol din Zorleni (ditrictul Tutova, astazi in Jud. Vaslui)

Simion Kirileanu își începe cariera la Orfelinatul Agricol din Zorleni, sub direcția fostului său dascal de la Broșteni, Mihai Lupescu, unde lucrează cu acesta atât pe tărâmul pedagogic, cât și pe cel cultural și social.

Simion Kirileanu pleca de la convingerea că ridicarea țărănimii nu se poate face numai prin învățătură de carte ci și prin deprinderea concomitentă a diverselor meserii și a culturii raționale a pământului, iar acestea se pot însuși numai prin școli practice de agricultură, meserii, comerț – prin obști sătești, case de economii și cooperative, etc.

Ca să își poată pune în aplicare convingerile pedagogice sociale, Simion se retrage în anul 1906 în satul său natal Holda, unde vreme de 20 de ani va lucra cu dragoste și devotament nețărmuit la ridicarea materială, morală și culturală a fraților săi țărani, din mijlocul cărora plecase cu ani in urmă.

Din clipa sosirii sale in Holda, energicul învățător se așterne pasionat pe muncă, o muncă dârză, sistematică, pe care nu o va părăsi decât în ceasul când nemiloasa moarte i-a curmat ascensiunea, în plin elan creator.

În 1914 se ridică la Holda – prin stăruința și osteneala sa – o școală impunătoare, care a rămas multă vreme mândria plăieșilor de pe Valea Bistriței, îmbunătățind simțitor prezența școlară, deplorabilă pâna la venire sa in Holda.

Convinge sătenii să își sădească livezile cu pomi fructiferi și să își creeze stupine  aducătoare de venituri bănești.

De asemenea stăruiește la înființarea unei școli de meserii la Broșteni, îndemnând elevii săi să urmeze aceste școli.

Înființează Casa de Sfat si citire Preotul Todică, pe care o înzesreză cu o bibliotecă bogată și potrivită gustului și înțelegerii sătenilor.

O frumoasă și pilduitoare activitate a dus-o în Cercul Deșteptarea Sătenilor, întemeiat de un grup de învățători în frunte cu Nicolae Stoleru, în jurul cărora și-au pus umărul Simion T. Kirileanu, P. Gheorghiasa, Alexandru Vasiliu Tătăruși, Vasile Tomegea, Leon Mrejeru, Gh. Rădășanu și alții. Cercul acesta avea ca scop luminarea și îmbunătățirea vieții țăranilor.

Ca fapt concret, în vedere realizării acestui deziderat, truditorii de la cercul Deșteptarea au scos ani de zile o foarte interesantă gazeta scrisă pentru popor, numită Vestitorul Satelor. De asemea editau anual un instructiv almanah, iar în cadrul bibliotecii Cercului au tipărit numeroase broșuri cu caracter social, educativ, patriotic și moral, pe care le răspândeau în mijlocul sătenilor pentru a-i lunina și a le arăta calea belșugului și a fericirii.

Meritul acestor pionieri culturali este cu atât mai mare – privit în lumina vremurilor de azi- cu cât inițiativa lor era pornită din îndemn personal, realizată prin mijloace materiale proprii, grevând de multe ori bugetul modest al unui biet învățător cu o familie numeroasă.

Ceea ce iarăși trebuie să remarcăm este că din partea unor personalități culturale de frunte – ca Spiru harert, Simion Mehedinți, Ion Simionescu, Nicolae Iorga –  au primit mult sprijin moral și multe cuvinte de laudă, sfaturi folositoare și încurajări.

Reîntors din campania Primului Război Mondial, Simion T. Kirileanu încearcă multiple deziluzii din partea politicienilor vremii, care nu se interesau de refacerea țării ruinate și a țărănimii sărăcite, ci doar de îmbogățirea lor personală.

Eforturile lui Simion T. Kirileanu pe tărâmul publicitic s-au concentrat asupra educației poporului (sătenilor), cu o atenție specială asupra folclorului.

A colaborat neîntrerupt la diferite publicații ca Albina, Șezătoarea, Ion Creangă, Lamura, Vestitorul Satelor, Floarea Darurilor Gazeta Săteanului, etc precum și la diferite almanahuri , printre care Calendarul Sătenilor a Cercului Deșteptarea, Almanahul învățătorilor, etc.

De menționat mai este contribuția sa la volumul de Cimilituri a lui Arthur Gorovei și la Proverbele Românilor ale lui Iuliu Zane.

Pe lângă aceste colaborări,  ST Kirileanu a publicat o serie de volume, dintre care unele se pot citi cu plăcere și folos și astăzi.

Activitatea literara

Debut în publicistic în „Şezătoarea” (1898). A participat, alături de Artur Gorovei, Mihail Sadoveanu, Nicolae Stoleriu, la înfiinţarea publicaţiilor: „Răvaşul poporului”, „Vestitorul satelor”, apoi, alături de Petre Gheorghiasa şi Nicolae Stoleriu, la „Calendarul sătenilor”.

• Povești poporale cu cuprins moral, Editura Cuircu, Brașov, 1899
• Păcală – întâmplări din viața sa, Editura Cuircu, Brașov, 1899
• Ștefan Vodă cel Mare și Sfânt – istorisiri și cântece populare, Focșani, 1903
• Amintiri ale poporului despre Ștefan cel Mare și Sfânt, ediția a II-a, Publicată de Ministerul Școalelor, 1904
• Povești poporale cu cuprins moral, Folticeni 1909
• Cuza Vodă – istorisiri pentru popor, Piatra Neamț, 1909
• Cântece voinicești și oștășești, Editura Bibliotecii Steaua, București, 1910 (Ediția a II-a, 1912)
• Frământături de limbă (păcălituri), Editura Bibliotecii Folcloristice din Craiova, 1913
• Povești Basarabene, Editura Cultura Naționala, București, 1922 (Edițtia a II-a – Casa Școalelor, 1942)
• Proverbe Agricole, 1923
• Faptele și vitejiile lui Ștefan cel Mare și Sfânt, Editura Casa Șscoalelor, 1943
• Povești Morale, Ediția a II-a sporită și îmbunătățită, Editura Casa Școalelor, 1 vol. 1927-1928
• Comoara Sufletuiui, cîntece poporale, Suceava, 1920
• Nu mai duce atîta dor – cântece de dragoste, Piatra Neamț
• Povestiri Vitejești, Biblioteca Deșteptarea Sătenilor, Folticeni
• Badea Cîrțan, povestiri